Vimana: Avion vechi de 5000 de ani

Americanii au descoperit în Afghanistan celebrul Vimana – străvechi obiect zburător – înconjurat de un “puţ al timpului”


O descoperire epocală, ţinută secret de armata americană, s-a produs în anul 2010 într-o peşteră din Afganistan. Mai mulţi soldaţi americani,fiind într-o misiune de recunoaştere, au intrat într-o peşteră oarecare dintr-o zonă muntoasă din Afganistan şi au făcut o descoperire importantă pentru omenire. Un obiect misterios se afla în această peşteră, fiind identificat cu un avion străvechi, un „Vimana” care are o vechime de mai bine de 5000 de ani,  a fost descoperit de mai mulţi soldaţi care au participat la extragerea sa din peşteră. Cel mai ciudat este că opt dintre ei au fost declaraţi dispăruţi.

Pe 3 decembrie 2010, preşedintele american Obama face o vizită surpriză în Afghanistan. Pe 6 şi pe 7 decembrie 2010 e rândul prim-ministrului britanic David Cameron să viziteze acelaşi Afghanistan. Între 4 şi 7 decembrie 2010, preşedintele francez vizitează India, dar pe 8 decembrie a fost dus şi el în Afghanistan de un avion de război american. Pe 18 decembrie 2010, cancelarul german Angela Merkel vizitează şi ea Afghanistanul, într-o vizită neanunţată. Patru lideri puternici ai lumii vizitează aceeaşi ţară în circa 2 săptămâni. Coincidenţă!? Greu de crezut.

Conform unui raport al serviciului secret rus de externe (raport confidenţial care se pare că a scăpat şi pe Internet) vizita neaşteptată al celor mai puternici lideri ai lumii în Afghanistan din decembrie 2010 s-ar datora descoperirii de către militarii americani a unei “Vimana”, prinsă într-un “puţ al timpului”.

Vimana este un avion ciudat, care seamănă cu bombele din ziua noastră, fiind menţionat în epopeele sanscrite. Arheologii susţin că Vimana sunt primele avioane pe care le-a cunoscut omul de-a lungul timpului şi erau folosite de sanscriţi pentru efectuarea diverselor misiuni chiar înainte de „ultima răsturnare a Pământului„. Până în prezent, nimeni nu credea cu adevărat că aceste avioane străvechi chiar au existat cu adevărat, dar descoperirea aceasta poate să răstoarne foarte multe credinţe referitoare la trecutul îndepărtat al omenirii.

Vimana sunt mai mult decât nişte simple avioane, ele pot să călătorească pe distanţe foarte lungi în Univers cu viteze impresionante. Cercetătorii chinezi pretind că au descoperit mai multe documente sanscrite în Lhasa, Tibet, în care este specificat modul de construire al navelor interstelare. Documentele au fost trimise la Universitatea din Chandrigarh pentru a fi traduse.
Avioanele civilizatiei sanscrite erau capabile să ignore gravitaţia şi motoarele erau bazate pe principiul „laghima„, o putere încă necunoscută omului din ziua de astăzi. Acest principiu presupune o forţă centrifugă impresionantă care contracarează orice formă gravitaţională. Principiul este acelaşi pe care yoghinii îl folosesc pentru a levita.

Pentru cei care nu cunosc, conform străvechiului poem epic indian Mahabharata, Vimana este “trăsura zeilor”, un obiect zburător prevăzut cu patru roţi puternice. Atunci când este activat, Vimana produce o lumină extrem de puternică, care atunci când este focusată pe orice ţintă, o distruge instantaneu.

Se pare că odată cu această Vimana, au mai fost descoperite şi o serie de scrieri străvechi care se pare că au aparţinut lui Zoroastru, creatorul celebrei religii denumită zoroastrism.
Despre Mahabharata, piatra de căpătîi a mitologiei hinduse, s-au scris milioane de pagini. Cercetătorii P. A. Grintser, Y. Vasilkov şi J. Brockington spun că luptele dintre triburile Kuru şi Pandu s-au purtat în realitate, cîndva, între secolele XI şi IV î.Hr. Povestirea are însă şi nişte descrieri neobişnuite, din care nu lipsesc aparatele de zbor, vimaana, armele nucleare şi cu laser, dar şi indicaţiile în care se precizează unde, cînd şi cum pot fi folosite acestea.
Tot specialiştii spun că anumite episoade din epopee descriu întîmplări care se pare că s-au petrecut în urmă cu 10.000-12.000 de ani. Puţini oameni ştiu însă că, alături de Mahabharata şi Ramayana exis­ta şi o altă scriere, cu mult mai importantă prin conţinutul ei, ajunsă la noi peste milenii, Vymaanika Shastra, un adevă­rat manual de aeronautică, cu mult mai complex decît cele folosite azi la instruirea pilo­ţilor şi a cosmonauţilor. Iată cîteva idei desprinse din traducerea din sanscrită, făcută între anii 1918 şi 1923, an din care avem şi două desene.

Aeronavele miraculoase
„Ceea ce se poate deplasa cu mare viteză pe pămînt, pe apă şi prin aer prin forţe proprii, asemenea păsărilor, este o vimaana”, se stipulează în prima parte, intitulată Aachaarya Naaraayana. Este precizat faptul că pilotarea unei vimaana se bazează pe 32 de „secrete”, instrucţiuni pe care omul, pilotul care o conduce, trebuie să le stăpînească foarte bine. Procedurile sînt extrem de precise, în ele fiind incluse operaţiunile efectuate la trecerea la viteze supersonice, pentru a deveni invizibil şi a putea urmări pe ecranele de la bord evoluţia aeronavelor duş­mane, dar şi convorbirile purtate de echipajele acestora, în interiorul propriilor nave. Vorbim despre un fel de cercetare video şi audio, efectuată la distanţă, procedeu pe care noi încă nu îl stăpînim în întregime. Armele aflate la bordul unei vimaana le depăşeau cu mult pe cele din dotarea celor mai moderne avioane de vînătoare/interceptare din ziua de azi. Ele puteau crea întuneric în plină zi, prin cele „cinci tuburi din faţa vimaanei, care lansau un fum care distruge totul ca un cataclism”, iar printr-un sistem de oglinzi puteau produce paralizia şi coma persoanelor din aparatele inamice şi incendierea acestora. Şapte tuburi speciale puteau declanşa şocuri, spaime şi convulsii în rîndul adversarilor, scoţîndu-i din luptă. In Roopaakanshara, instrucţiunea a 26-a, se precizează operaţiunile prin care piloţii vimaanei puteau vedea ce se întîmplă în avioanele inamice, în cea de a 27-a cum să urmărească tot ce se petrece la sol, iar în cea de a 28-a operaţiunile prin care putea fi văzut orice aparat inamic, indiferent din ce direcţie venea el. Se pare că aceasta este descrierea unor radiolocatoare de bord, combinate cu un sistem video performant. In ultimul „secret”, al 32-lea, se spune: „Atunci cînd mai multe aeronave adverse sînt gata să doboare o vimaana, roteşte cheia din mijloc la 87 de grade. Tuburile din mijlocul vimaanei tale vor emana o căldură atît de mare, încît vimaanele duşmanului vor fi topite”.
Vi se par cumva toate acestea nişte invenţii ştiinţifico-fantastice? In septembrie 1989, Anatoli Listratov, şeful departamentului care studiază fenomene anormale, din cadrul Societăţii de Astronomie şi Geodezie din Federaţia Rusă, a făcut o declaraţie preluată de mai multe publicaţii ruseşti, dar şi din alte ţări. Acesta a relatat despre întîlnirea dintre două avioane militare ruseşti şi un OZN. Obiectul avea forma unui disc enorm, cu trei raze de lumină îndreptate spre pămînt şi două spre cer. In momentul în care unul dintre avioane a primit ordin şi s-a apropiat de el, toate cele cinci raze de lumină s-au îndreptat spre el. După aterizare, pilotul a declarat: „Din acel moment, copilotul a controlat avionul, deoarece eu a trebuit să-mi acopăr ochii, din cauza luminii orbitoare. Apoi, cele cinci raze s-au retras (!) şi alte două raze au început să proiecteze pe corpul nostru spoturi de lumină cu diametrul de 20 de centimetri”. La scurt timp, pilotul a murit din cauza unui „cancer, provocat de radiaţii necunoscute”, iar copilotul s-a îmbolnăvit grav şi a fost trecut în rezervă. Iată că, după zece milenii, aparatele străinilor descrise în Vymaanika Shastra mai sînt încă funcţionale. Manualul nu se rezumă însă la atît.

Cum să construieşti o vimaana
In el sînt precizate rutele şi înălţimile de zbor, „lumile” la care se poate ajunge cu ele, cum trebuie păzite, din ce sînt făcute, din ce sînt confecţionate costumele piloţilor şi ce hrană trebuie să consume aceştia, în funcţie de anotimpuri şi misiuni. Mai mult, sînt formulate metodele de tratament, prin care cei care zboară cu vimaana pot înlătura stările de rău ce pot apărea în diferite etape. Sootra 13 se ocupă de metalele din care sînt construite vimaana, fiecare dintre cele 17 tipuri avînd altă structură. „Există trei tipuri de material, numite somaka, soundaalika şi mourthwika. Prin amestecarea lor în proporţii bine stabilite şi la anumite temperaturi, se obţin 16 metale. (…) Pămîntul are în el 3.000 de tipuri de metale. Dintre acestea, 1.600 sînt bune”. In continuare, se spune că metalele din adîncul Terrei sînt influenţate de „emisiile solare, forţa stelelor şi a planetelor, a aerului, de atracţia Lunii şi de gravitaţia terestră şi universală”, toate acestea dîndu-le „vigoarea” necesară pentru construirea vimaanei. Foarte amănunţit sînt descrise şi tipurile de „oglinzi” ce îi ajută pe piloţi să urmărească rutele de zbor, să vadă ce este în jurul lor şi, la nevoie, să concentreze cu ele lumina solară şi să o dirijeze împotriva navelor inamice. Este evident că avem descrierea unor staţii de radiolocaţie, dar şi un tip de arme cu laser. „Cînd navele inamice vă vor ataca cu toate mijloacele pe care le au, viroopya-darapna va schimba aspectul vimaanei voastre, vă va arăta ca şi cum sînteţi loviţi, că vă prăbuşiţi, lucru ce îi va induce în eroare pe duşmani. Atunci, prin 17 forme diferite, de foc, apă, vînt, tunete, fulgere, fum, insecte şi păsări mari, vimaana voastră va lovi inamicul”.
Avioanele noastre de luptă nu au în prezent astfel de arme la bord. Desigur, nu putem susţine că acele enigmatice aparate de zbor au fost construite pe Terra. Nu aveau cum să fie. Oamenii nu ştiau atîtea secrete, nu existau fabricile şi tehnica specializată, nu avea cine şi unde să instruiască personalul respectiv. Dacă am fi avut aşa ceva, lumea ar fi fost alta azi şi ne-ar fi rămas urme.

Călători în alte lumi
Pe 12 aprilie 1961, Iuri Gagarin a zburat în cosmos, fiind primul om care vedea Terra de la 308 km înălţime. După 50 de ani de la acest eveniment, noi nu cunoaş­tem încă tot despre ce se întîmplă cu cosmonauţii noştri pe sus. Piloţii de pe vimaana ştiau aceste lucruri cu multe milenii în urmă. „Polaritatea energiei electrice din nori, viteza şi puterea vîntului, razele care vin de la soare sau de la stele dau naştere unor forţe dăunătoare asupra oamenilor de la bord”, se spune în Kriyaasaara. Tot acolo se precizează însă că aceste forţe pot fi concentrate şi îndreptate împotriva aeronavelor inamice, piloţii acestora intrînd astfel în stare de inconştienţă. „In trecerea prin cer, în cele opt direcţii, vimaana poate întîlni 15 tipuri de uragane puternice, numite , provocate de efectele forţelor planetare, ale razelor solare şi de alte cauze nefavorabile. Acestea pot produce arsuri ale pielii şi afecţi­uni ale gîtului şi plămînilor piloţilor. Pentru a vă proteja, trebuie ca pe marginea stîngă a vimaanei să fie instalat Yantra Disaampei”. Bizarele aparate de zbor nu erau folosite numai pentru survolarea cerului Terrei. In manualul de pilotaj al neştiuţilor zburători erau prevăzute şi procedurile pentru călătoriile interplanetare, chiar şi pentru situaţii de urgenţă. „In mişcarea printre două planete foarte apropiate, la ciocnirea undelor lor gravitaţionale, pot apărea , flăcări uriaşe ce pot distruge vimaana şi pe cei din interior. Pentru a vă proteja de acţiunea lor, trebuie instalată Yantra Pattikaabhraka”.

Amintiri din viitor
Descrierile amănunţite şi precizările riguroase, pînă la detalii, sînt cu adevărat uluitoare, dacă avem în vedere că este vorba despre o carte care conţine întîmplări petrecute cu 10.000 de ani în urmă. Şi dacă vă imaginaţi cumva că vimaana era ceva de mărimea unui autoturism sau a unui avion de vînătoare modern sau chiar a unui Boeing de pasageri, vă înşelaţi! „Un cristal-soare, lung de şapte metri, lat de doi şi gros de doi metri, trebuie să fie sub cupolă. Etajul 1 al vimaanei are zece metri circumferinţă şi opt metri înălţime; etajul al doilea are un diametru de 60 de metri şi o înălţime de 14, iar etajul al treilea 40 de metri diametru şi 14 me­tri înăl­ţime”. Vorbim deci despre un aparat de zbor înalt de peste 40 de metri şi cu un diametru de 60 de metri. Studiind Vymaanika Shastra, nu poţi să nu te întrebi: chiar au existat astfel de avioane şi cine erau acei piloţi din infinit care au venit cu ele la noi? Au fost aceste vimaana văzute doar pe cerul Indiei sau au mai apărut şi pe cerul altor ţări?
Maat ka ra Hathşepsut a trăit pe la sfîrşitul secolului al XVI-lea – circa 1482 î.Hr. Ea a fost prima femeie faraon, unul dintre cei mai faimoşi regi ai Egiptului, soţie şi regent a faraonului Tutmes al III-lea, în dinastia a 18-a. Pe frontispiciul templului de la Deir el-Bahri s-a păstrat pînă acum o întrebare a femeii care a condus destinele unui popor: „Aţi ajuns voi aici zburînd pe căile cerului sau aţi navigat pe Marele Ocean al Ţării Zeilor?”. Oare cine erau cei care puteau veni în zbor pe căile cerului sau puteau traversa Oceanul Pacific acum un mileniu şi jumătate?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu